marți, 15 februarie 2011

POLITICA ROMÂNEASCĂ SAU… PIURE DE PORTOCALE!


Am ajuns s-o vedem şi pe asta, preţul cartofilor este mai mare decât cel al portocalelor!

Parcă venit pe trendul politic al partidului portocaliu şi preţul fructelor mediteraneene se află într-un recul constant, ţările de provenienţă a acestor produse agricole din proximitatea balcanică, Grecia şi Turcia, trecând şi ele prin mari probleme economice. Dacă portocalele şi celelalte citrice sunt pe piaţă la preţuri sub cel al cartofilor este o problemă care ţine de politicile interne agricole ale ţării noastre şi, probabil, de globalizare şi hazard (climatic, economic, social, etc).

Cartoful a luat-o la „vale” datorită fenomenelor de hazard climatic din Europa de Est din vara trecută, când secetele au pârjolit practic culturile de câmp. Şi cum România importă cantităţi importante de produse agroalimentare, s-a văzut nevoită să constate că vânzătorii tradiţionali de barabule pe piaţa noastră „tradiţională”: Polonia, Cehia sau Slovacia, au mărit şi ei preţurile pe fondul creşterii solicitărilor dinspre Rusia şi Ucraina. Astfel românul nostru ar trebui să „patenteze” cumva ca, în loc de cartofi prăjiţi, să consume portocale piure sau ...prăjite la foc mic!

Fac parte din categoria celor care susţin că România trebuie să desfiinţeze urgent două ministere ineficiente şi mari consumatoare de bani pubici: agricultură şi...turism.

1.Într-o ţară în care avem minister de turism şi, în care, numărul turiştilor scade constant de la un la altul, nu-ţi trebuie niciun feed-back al neputinţei şi să constaţi părăduirea banului public. Ca să nu mai vorbim că „strategii” acestui minister dezvoltă o staţiune de sporturi de iarnă în „imperiul Ridzi” din Valea Jiului trâmbiţând pe toate canalele că „sunt tare preocupaţi de aducerea turiştilor străini în ...Vale!”. S-avem pardon, dacă acea strategie ar fi una de dezvoltare cu adevărat durabilă şi în interesul românilor, acea mega-investiţie ar fi trebuit postată în judeţul Sibiu, la Păltiniş sau Bâlea-Cascadă, unde avem în apropiere un aeroport internaţional modernizat, o infrastructură hotelieră dezvoltată, cu potenţial şi, unde, posibilităţile de integrare a turismului cultural şi agroturistic sunt ample şi cu un feed-back dovedit (capitală culturală europeană). În Valea Jiului nu avem nimic, nici măcar tradiţiile „momârlanilor” nu mai are cine le arăta, doar o imensă jale economică şi nicio perspectivă pentru locuitori, doar, probabil pentru baronii locali, politici, se întrevăd mari şi bănoase afaceri cu ...statul (ticălos în continuare prin reprezentanţii lui).

2.Agricultura României este una de-a dreptul hilară, mitul statului care stabilea preţul la grâne în Europa, la bursa din Brăila, s-a demonetizat de mult. Pâinea este mai scumpă la noi decât în ţările europene care importă cea mai mare parte a grâului: Elveţia, Suedia, Cipru, Malta, Andorra sau San Marino. Trebuie să precizăm că România a fost un grânar relativ al Europei, în perioada interbelică vestul continentului a fost bântuit de catastrofe climatice care au distrus recoltele şi au impus importuri, chiar şi pentru Franţa, Germania şi Italia!

România este beneficiară a miliardelor de euro din fondurile europene şi a “reuşit” să devină importatorul a două treimi din alimentele consumate. Este vorba, fie de prostie în stare pură, fie de subminarea, pe bune, a economiei naţionale. Politicile agricole europene se stabilesc la Strassbourg şi astfel nu cred că avem nevoie de acest minister al ineficienţei şi inutilităţii!

Dacă cităm lucrarea Alinei Mungiu-Pippidi şi Gerard Althabe, „Secera şi buldozerul”(2002), vedem cum, „mecanismele” de distrugere a gospodăriei ţărăneşti şi de aservire a ţăranului (inclusiv politică prin transformarea lui în „maşină de vot” prin cultivarea inutilităţii şi a chiulului...social!) continuă cu paşi mari, metodele utilizate fiind dintre cele mai „rafinate”. Problemele modelului de dependenţă ale ţăranului de cei care îi batjocoresc şi îi abuzează politic în realitate este de notorietate pe plaiurile mioritice! O ţară în care aproape jumătate din populaţie este rurală sau, care are reverberaţii profund rurale ( încă cca ¼ din total; chiar dacă locuieşte în noile „oraşe-sat” declarate pompieristic de politicieni, generând un nou trend social semi-troglodit care s-ar putea numi neaoş românesc: „rur-urban”), din punct de vedere comportamental nu poate evolua la standardele europene de civilizaţie din lipsa civilizaţiei elementare şi a modelului de dezvoltare socială cultivat şi permanentizat de media. Agricultura de subzistenţă deranjează şi ea pe politicienii europeni, hipermarket-uri au apărut şi prin mediul rural ...mai dezvoltat (la Bran, de-un exemplu!) şi vor apare peste tot! România a fost adusă la sapă de lemn de politicile abuzive „importate” de politicienii ei; încurajarea consumismului cu buletinul a determinat ca băncile să facă afaceri mari, colosale, în România. Nu credem că există vreo ţară euro­pea­nă în care băncile să fi făcut atât de mult rău economiei pre­cum în România! Nu exis­tă vreo ţară în care criza să se prelungească atât de mult din cauza ravagiilor făcute de siste­mul ban­car! Cre­ditarea fără noimă, dar cu pro­fi­turi uriaşe, pe care au promo­vat-o băncile străine în perioada “delirului” liberalo-pesedist din perioada 2004-2008, a împins aiuri­­tor consumul fără acoperire şi, în lipsa producţiei, a învolburat impor­tu­rile şi deficitul extern, lăsând în spate o economie de­zarticulată intern şi dramatic vul­ne­rabilizată extern, care de-acum nu mai are din ce şi cum să-şi revină. Sta­tul român a dat fa­liment în doi ani de criză, pentru că, dincolo de problemele proprii, a fost obligat de conjuncturile economice fără ieşire, să se îm­prumute masiv din „afară” pentru a în­locui pe piaţa in­ter­nă finanţarea pe care băncile străine, în contextul cri­zei, o pierduseră de la chiar “ma­mele” lor din Occident. Dacă în anul 2002 consumatorul român cheltuia pe alimente 58% din venituri, în 2010 acelaşi consumator cheltuia 69-75%, vă daţi seama de ce noi nu trebuie să mai producem nimic şi să ne transformăm într-o imensă piaţă de desfacere a produselor din vest sau importate de statele de acolo.

***

Potenţialul agricol românesc poate aduce prosperitate acolo unde nu sunt perspective, poate ridica partea cea mai săracă a ţării. Lumea se teme de izbucnirea unei crize alimentare în viitorul nu prea îndepărtat. Produsele agricole devin din ce în ce mai scumpe, iar alimentele ecologice vor ajunge o sursă importantă de venituri. Un an agricol secetos, 2010, a micşorat drastic recolta de cereale în Rusia şi în Ucraina. Guvernele celor două ţări au impus cote la export şi brusc, toată piaţa de cereale la nivel mondial a intrat în panică. Aşa a aflat lumea că Rusia şi Ucraina sunt mari jucători pe piaţa cerealelor. Pe vremea U.R.S.S., sovieticii importau grâu de la americani, francezi, români şi de la canadieni. Acum producţia din Rusia şi Ucraina influenţează preţurile la nivel mondial.

Părinţii noştri pleacă, de sărăcie şi disperare, să culeagă capşuni si să fie “asistenţi sociali” în vest. Iar noi, facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele occidentalilor care prosperă la greu, ca filiale româneşti “conduse” de securiştii noştri!

România, nu respectă nici cele mai elemen­tare norme de capitalism, lăsându-i pe unii să facă ravagiile (F.M.I. de exemplu!) şi punându-i, în chipul cel mai comunist posibil, pe toţi ceilalţi, mulţi şi nevoiaşi, să spele grajdurile! De aceea portocala politică (fostă şi mecanică doar pe la început!) este gripată puternic şi tinde să devină, de la o zi la alta, moştenitoarea reală a statului ticălos, securisto-comunist, creat şi dezvoltat de actuala opoziţie politică de-a stîngu-n dreptu΄!

Niciun comentariu: