joi, 21 februarie 2008

Gheorghe HONCIUC, profesorul "constructor"...(1943-2008)


Mi-am promis că nu voi cădea pradă amintirilor, chiar dacă despre un coleg drag, uneori îţi este greu să scrii câteva cuvinte sau, mai bine zis, îţi este imposibil să selectezi, ceea ce este mai sugestiv... Acum, la trecerea în lumea umbrelor a Conului Ghiţă Honciuc, mă simt obligat de menirea mea, să fac o succintă selecţie, chiar dacă ea pare la o primă vedere, sumară şi sentimentală. Pornind de la titlul ales, Profesorul Honciuc a clădit pasional ceva, dând speranţă tinerilor normalişti că prin muzica de calitate, exprimarea noastră ca oameni este împlinită în valoare. Profesorul Honciuc a fost constructor pentru că s-a angajat la un efort susţinut, folosind constructivismul didactic ca bază de selecţie şi perfecţionare a structurii de bază a corului său. Corul mixt nu este o întreprindere uşoară, într-o şcoală în care băieţii sunt "minoritari". L-am botezat împreună Condorul, cu speranţa că absolvenţii noştri, viitori învăţători, vor duce cu ei, precum pasărea andină, dragostea pentru frumos prin muzică. Şi-a dorit mult să aibă discipoli, sperând la ziua în care foştii noştri elevi, vor deveni dirijori de coruri şcolare sau ale căminelor culturale. Ne sfătuiam mereu cum să-i valorizăm pe tinerii corişti, găsind împreună soluţii dintre cele mai ...nedidactice dar, eficiente. Am fost apropiaţi şi prin faptul că oamenii cu gândire sănătoasă, se citesc din priviri. Recunosc că l-am susţinut moral să se prezinte la concursul de titularizare pe postul vacant de la şcoala normală vasiliană, l-am încurajat bărbăteşte dovedindu-i că ceea ce deja începuse, nu putea sfârşi ca un proiect neterminat. Şi proiectul Condorul, dedicat corului mixt al şcolii vasiliene, a devenit laureat al Concursului naţional al corurilor şcolare de la Deva, ocupând locul întâi. A fost maxima şi suprema răsplată, a devotamentului şi spiritul constructivist, care a caracterizat munca de la catedră a profesorului Ghiţă Honciuc. A structurat şi orchestra şcolii care acompania formaţiile de dansuri populare, alături de Adrian Ardeleanu. A fost membru al asociaţiei de cercetaşi şi printre iniţiatorii şi susţinătorii întemeierii Asociaţiei Normaliştilor Ieşeni. Spirit voluntar, a fost unul dintre membrii de greutatea ai corului Camerata şi a coordonat, formaţiuni corale ale parohiilor catolice...

Nu vom uita nici agapele colegiale în care am fost alături de alţi colegi minunaţi şi dragi nouă, Viorel Bârleanu şi Părintele Bucescu... La sfârşitul lui octombrie 2005, am petrecut unele dintre cele mai minunate clipe alături de Conu Ghiţă, în cadrul proiectului meu managerial, excursia cu personalul şcolii în Obcinile bucovinene. Nu vom putea uita, armoniile executate cu măiestrie de Ghiţă la acordeon, deşteptarea oferită de el, tot pe fond muzical, focul de tabără şi hora din jurul acestuia, momente în care Ghiţă era exuberant, împlinit prin muzică şi compania noastră... La evaluarea proiectului, Ghiţă scria scurt, tot pe fond muzical, la "puncte slabe" Diseară n-am să vin, pentru Bună seara iar la "recomandări" scria şi mai sec..." Mai rămâi, nu pleca...". Acest din urmă mesaj, l-aş fredona şi eu acum, dacă nu aş fi convins, că este inutil...Condorul nu s-a prăbuşit, el s-a înălţat acolo sus, la Ceruri şi ...trăieşte alături de noi, prin tot ceea ce va însemna pentru fiecare, spiritul acestuia...

Nu pot încheia fără cuvintele magice ale profesorului Gh. Ghibănescu (datate 1911) pe care le dedic memoriei colegului nostru, GHEORGHE HONCIUC:
"dacă la încheierea apostolatului tău, ţi-ai făcut bilanţul că ai fost sămănător de idei-forţe, că ai rupt din sufletul tău părţi întregi, dacă nu am putea zice, că le-ai dat elevilor tăi, poţi zice ca şi sluga cea credincioasă din Evanghelie, că ai slujit bine chemării tale. A rămâne numai în memoria a lor tăi e una, a veţui veşnic în sufletul lor e totul: ŞI ACEASTA E CHEMAREA TA DE PROFESOR, SĂ TRĂIEŞTI ÎN SUFLETUL ELEVILOR TĂI..."

Cred că, CONU GHIŢĂ A REUŞIT SĂ ÎNDEPLINEASCĂ TESTAMENTUL PROFESORULUI GHIBĂNESCU... DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ ÎN PACE.


21 febr.2008

2 comentarii:

Anonim spunea...

Ma numesc Macovei(Avadanei)Casiana si am absolvit Scoala Normala in 2003. Chiar daca domnul Honciuc mi-a fost profesor un singur an si ne-a predat "instrumentul"(vioara), amintirea dumnealui va fi vesnica pentru noi. Testamentul lui Ghibanescu a fost indeplinit cu siguranta. Dumnealui a stiut sa depaseasca hotarele clasei, fiindu-ne si profesor si prieten, la varsta la care aveam nenumarate intrebari. Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

Anonim spunea...

A fost un om iubit de toti, pacat ca Dumnezeu l-a luat la el asa de timpuriu....