"Nu o să ne retragem din piaţa mondială. N-o să tăiem linia de telefon, n-o să întrerupem transferul banilor..." spunea Paul Marc Henry
***
Mai zilele trecute, într-o expunere despre regionalizare şi globalizare ca probleme actuale de geopolitică contemporană, mi-am reamintit de, definiţia "omului global" sau "robotul jovial", care: poartă blugi (jeans), tricouri sau pulovere cu crocodilul Lacoste, pantofi sport Adidas sau Nike, foloseşte ceasuri Swatch, urmăreşte emisiunile CNN la un televizor Samsung, mănâncă la McDonald's, bea răcoritoare Coca Cola sau bere Heineken şi se distrează într-un club Karaoke... Definiţia, apărută acum peste 10 ani în Washington Post este aproape ideală pentru a explica fenomenul care pare, cel puţin la nivelul economiei mondiale, ca tăvălugul branding-ului şi marilor afaceri comerciale ale companiile multinaţionale/transnaţionale.
Erodarea statului-naţiune este din ce în ce mai vizibilă peste tot în Europa, în ţările slabe, cu democraţii incipiente şi corupţie generalizată, cum este România, efectele pe termen mediu şi lung, vor fi cu efecte majore chiar dezastroase. În fapt, globalizarea pune în discuţie capacitatea sistemului economic naţional de a face faţă provocărilor, inputurilor sisstemice, adică capacitatea statului de a asigura valorificarea resurselor proprii(materiale, umane, informatice) pentru a stimula creşterea bunăstării naţiunii în contexul...globalizării! Dar, în România, în originalitatea ei unde fel de fel de visători se joacă de-a politica şi cum tăria "clanţei" este considerată suficientă în domeniu, realitatea indicatorilor macroeconomici arată, de fapt, situaţia cruntă în care ne zbatem! Facem politică economică fără să avem politici publice eficiente, ne batem joc de banul public într-o idioţenie şi paranoia specifică alesului prin vot şi, în plus, nici nu suntem destoinici să atragem fondurile europene care ne sunt alocate.
Globalizarea trece, iar noi, rămânem globalizaţi mână-n mână, codaşii Europei!
Erodarea statului-naţiune este din ce în ce mai vizibilă peste tot în Europa, în ţările slabe, cu democraţii incipiente şi corupţie generalizată, cum este România, efectele pe termen mediu şi lung, vor fi cu efecte majore chiar dezastroase. În fapt, globalizarea pune în discuţie capacitatea sistemului economic naţional de a face faţă provocărilor, inputurilor sisstemice, adică capacitatea statului de a asigura valorificarea resurselor proprii(materiale, umane, informatice) pentru a stimula creşterea bunăstării naţiunii în contexul...globalizării! Dar, în România, în originalitatea ei unde fel de fel de visători se joacă de-a politica şi cum tăria "clanţei" este considerată suficientă în domeniu, realitatea indicatorilor macroeconomici arată, de fapt, situaţia cruntă în care ne zbatem! Facem politică economică fără să avem politici publice eficiente, ne batem joc de banul public într-o idioţenie şi paranoia specifică alesului prin vot şi, în plus, nici nu suntem destoinici să atragem fondurile europene care ne sunt alocate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu