În căutarea timpului pierdut...sau, de ce se înroşeşte mereu mormântul lui Brătianu

Fără să-mi aduc nepărat aminte de Proust cu al său roman care mi-a produs mari palpitaţii în studenţie la un examen de literatură franceză, după o îndelungă şi (bine)meritată pauză, încerc să iau din nou pulsul societăţii noastre, terne, inexpresive şi monotonă...În ţara în care, majoritatea covârşitoare a populaţiei se uită la televizor, citeşte imbecilităţi gen can-can sau atat, sau..., probabil, nu prea ar mai fi nimic de zis! În originalitatea lor, românii, îşi trimit în parlament fel de fel de limbuţi cu câteva clase, şi alea elementare, dar care, dau bine din fleancă. Tocmai am aflat că un tovărăşel de foarte mult bine, de pe la Braşov, Ghişe, pre numele lui dă avize juridice parlamentare fără să aibă niciun fel de studii de specialitate, doar a început de vreo două ori un boutique (din cele multe!) care dau diplome....academice. Originala Românie nu se dezminte, pentru că, a fi parlamentar este o investiţie care va "produce" oricum după şi, îţi scoţi investiţia! De aici şi până la a eticheta Parlamentul că face legi pentru infractori nu a fost decât un pas, bine ţintit, la momentul respectiv. Mi-l aduc aminte, prin vară, ca invitat aproape permanentla "i-realitatea" tv, pe acest tovărăşel (cica turnător ordinar securist) mai sus-menţionat care combătea la greu şi chiar crea -uneori- impresia, că se şi pricepe! La ce? În opinia mea, la nimic...Formă, fără fond. Flecar dintre cei ordinari care nu spun în realitate, nimic. Ăsta-i tovărăşelul Ghişe... Şi ca să rămânem tot în zona iresponsabililor care-şi zic "liberali", mai sunt o droaie de neica-nimeni, care, jefuind sistematic banul public acum sunt mari domni...
Sicti, că ne plicti, secături ordinare!