Legea educaţiei, privire critică şi scurte comentarii...

După o scurtă citire, legea propusă de actualii guvernanţi este o culegere/spicuire/ansamblu de legi comuniste şi criptocomuniste. Te înspăimânţi cum, guvernanţii, au grijă de tot ce mişcă în sistem, scriu vrute şi mai ales nevrute pentru a putea ţine sistemul sub control. M-am înspăimântat citind grozăviile sistemului Andronescu (un sistem ticălos prin tot ceea ce au însemnat pentru România acea adunătură iresponsabilă, după părerea mea) dar acum, cu aceşti indivizi care-şi zic partid de "dreapta", chiar că-ţi vine să ...emigrezi.
Nu, nu mai este nicio şansă de evoluţie în acestă ţară.
O lege responsabilă a educaţiei se poate scrie pe maxim 3 pagini. Definim sistemul naţional, enunţăm descriptorii de performanţă prin care statul atestă competenţele şi verifică transferul acestora şi apoi după ce am descris suma input-urilor şi output-urile din sistem, ca produs şi ca expectanţă măsurabilă, aşteptăm ca SISTEMUL SĂ SE URNEASCĂ! Sistemul va fi principalul reglator al pieţei muncii, se va adapta din mers la cerinţele acesteia.
Formulările cvasi-ambigue din actuala aşa-zisă lege, gen "statul poate..." nu aduce nimic nou, regulamentele vor fi cele care vor creiona, în mare, necesităţile reale ale pieţei muncii şi ale comunităţilor.

Dar, sistemului politic, în cea mai mare parte a lui, ticălos, nu poate scăpa şcoala din mână! Acolo, cu larga complicitate a tartorilor sindicali, încă se poate fura. Mult şi bine, chiar dacă directorii vor fi "apolitici", iar consiliile de administraţie se vor forma din agarici şi lipitori de afişe electorale.