joi, 26 august 2010

Lupta pentru identitate la români...

Probabil că, cei care reclamă convingător că suntem o ţară fără elite vizibile şi că suntem condamnaţi prin asta, au mare dreptate... Am înţeles acest lucru abia atunci când am avut ocazia să văd pe viu şi să pătrund în mecanismele societăţii occidentale, sedimentate, ciclic şi policiclic şi ierarhizată corespunzător.

La noi, elitele au fost distruse timp de două generaţii şi lupta (" de clasă", în cazul pesediştilor dar...nu numai a lor!) pentru a nu permite vreo iniţiativă care ar putea duce la o redobândire a unui ideal pierdut este imensă. Pseudoelitele, care se afişează zilnic pe sticlă nu ar avea nicio şansă într-o societate normală care îşi valorizează exponenţii reali...
Nu cred că vreodată am fi avut ocazia să auzim de Adr. Năstase, Iliescu, Vadim Tudor, Voiculescu, Patriciu, Tăriceanu, Becali ş.f.m.a. de teapa lor în condiţiile aplicării unei legi a lustraţiei. Dar, nu numai că nu am avut o astfel de lege dar aceştia au făcut şi "pui" şi-au crescut o proprie "pseudoelită" înregimentată la umbra politicului, cu ajutorul căreia să perpetueze sistemul lor ticălos pe care-l servesc în realitate. Câteva crâmpeie din viaţa pseudo-politică dar original românească (ca şi democraţia!) îmi revin pe retină:
  • candidatura lui Liiceanu la prezidenţiale, cred că în 1992, când se punea problema asanării morale pentru o societate distrusă şi sistematic dezbinată. Atunci, aparatul securisto-pesedist abia îşi consolida puterea economică şi, au distrus din faşă orice încercare de aprobare şi susţinere din partea intelectualităţii a acelei candidaturi, pe care, Liiceanu a declinat-o apoi, buimac...;
  • bararea candidaturii lui Emil Constantinescu pentru un al doilea mandat în anul 2000 şi deja celebra-i evalure "...securitatea m-a învins...";
  • La Iaşi, în 2008, candidatura unui intelectual rasat, confirmat şi peste hotare (după cum "prevăd" cutumele mioritice când, o valoare este mare doar după ce este recunoscută şi "produce" pentru alţii...vezi şi Herta Muller...), respectiv, Dumitru Oprea, a fost batjocorit de ieşeni şi umilit de media şi mai ales de economia subterană înfloritoare locală implicată masiv în sprijinirea candidatului lor, pesedist (faptul că fiţuică locală dovedită şantajistă cândva acum s-a ridicat împotriva stăpânului dovedit fost informator secu', nu mai are importanţă; la pesedişti pedigree-ul este, se pare, cel puţin fost turnător sau odraslă de securist/ torţionar comunist, etc) ...
La un moment dat a apărut o speranţă, tinerii politicieni. M-am raliat şi eu celor care am sprijinit tinerii în politică, în speranţa ridicării unei generaţii nepătate, responsabile pentru români şi România cei care, peste ani, vor readuce o elită productivă la conducerea ţării... Speranţe deşarte, mentorii lor, "seniorii", au avut grijă de viitorul politic al ţării, i-au inoculat cu "know-how-ul" mizeriei, iresponsabilităţii şi hoţiei. Vai, dar ce mai promiteau acum câţiva ani alde Ponta, Antonescu, Boureanu, Videanu, Boc, Bogdan Olteanu...
Dar, ca şi în fotbalul mioritic unde se pricep toţi şi aceştia..."s-au născut şi vor muri speranţe...", în politică şi pseudoelite ale neocapitalismului românesc!

P.S. Un grohăit prelung circulă pe net...Adrian Paunescu ni se confesează într-o scrisoare adresată mezinei familiei sale aruncând cu lături aşa cum ştie el mai bine şi cum lupta de clasă la învăţat... Ne arată cum, partidul actual de dreapta îl "silueşte" dar, nu uită să arunce (iresponsabil după părerea mea!) bezele băloase către moguliada care îl sprijină... Parte a unei conspiraţii politice mizerabile a celor care au condus la distrugere România şi care nu se împacă cu ideea de a nu mai fi decidenţi pe banul public, Păunescu, confirmă încă o dată -definitiv!- că, probabil, este un foarte mare poet dar...un nimeni ca om, cu un caracter de securist notoriu...

Nu sunt un apărător a actualului partid principal de guvernământ dar, sprijin din toată fiinţa mea, crearea unei elite reale în România şi de aceea consider că, epurarea masivă a actualei "clase politice" este o obligaţie morală pentru toţi acei care simt româneşte...

Niciun comentariu: