Maroc 2010 (II). La mormântul lui IBN BATTUTAH

Tanger, port mediteraneean, vis-a-vis de Gibraltar, în zona strâmtorii... Inundaţiile catastrofale, cele mai mari din ultimii cca 60 de ani au închis calea ferată litorală atlantică. Compania feroviară marocană, transformată în societate anonimă la debutul acestui an, şi-a pus în mişcare divizia auto aflată în subordine şi a transportat călătorii cu autocarele. Plecaţi din Casablanca la miezul nopţii, am fost preluaţi de autocare în gara Kenitra. Dimineaţă ajungem la Tanger. Este vânt puternic şi plouă în rafale. Dorim să încercăm traversarea strâmtorii Gibraltar cu ferry-boat-ul...Nu sunt curse decât duminica! Revenim din portul turistic în oraş. De frica terorismului la gară nu sunt bagaje de mână!! Reuşim să ne lăsăm bagajele în autogară. Oraşul pare aerisit. Suntem pe conul de dejecţie a unui ued, unde se construieşte oraşul nou, ultramodern, cu spaţii comerciale, birouri, locuinţe, mall-uri şi hoteluri... Pe faleza înaltă se vede vechiul oraş, cu Medina... Acolo este adevărata istorie a oraşului, odinioară "recunoscut" ca "portul plăcerilor: prostituţie, droguri, contrabandă...". Aceste amintiri triste, vechi de peste 60 de ani, au dispărut odată cu generaţiile de întreţinători ai "plăcerilor"...Urcăm spre Medina. Admirăm construcţiile din proximitatea portului, în majoritatea lor ridicate de coloniştii spanioli şi francezi. Străzile au denumiri occidentale. Ajungem la Marea Moschee, nouă, alături de care admirăm şi silueta zveltă a unei biserici catolice, deasemenea nouă. Căutăm bisericile vechi, monumente arhitectonice, cea italiană şi cea anglicană. Noroc de vânt, care din când în când, umfla drapelul englezesc de pe turla bisericii anglicane. Ajungem în Piaţa Grand Socco, la principala poartă de acces în Medina...Urcăm pe Strada Italiei, pe lângă Jardin de la Mendoubia, în încercarea noastră de a descoperi mormântul marelui geograf arab, Ibn Battutah... Ajungem la cafeneaua Excelsior dar aici totul se complică, pierdem orice element de orientare. Urcăm spre Kasbah (cetatea), admirăm zidurile construite de sultani, grădinile Dar el Makhzem şi cerem ajutorul unui localnic. Un pensionar amabil care se întorcea dintr-o vizită. Ştie aproximativ unde se află monumentul. Între timp ajungem la un punct de belvedere de pe zidurile Medinei(Bab El Marsa), de unde admirăm tot golful Tanger. Superb!Trecem pe lângă Marea Moschee, iar apoi, prin culoare aproape imposibile circulaţiei omului, străduţe înguste, pavate, specifice Medinei de sus. După câteva urcări şi coborîri succesive ajungem! Iată mausoleul. Uşile erau zăvorâte. Mulţumim ghidului nostru şi încercăm să sensibilizăm vreun trecător să aflăm cine deţine cheile de acces. Reuşim. Un fost marinar ne-a auzit vorbind...italieneşte şi a plecat să cheme întreţinătorul mausoleului. După un timp, apare un adolescent cu cheile. Descuiem greu uşa monumentului. Intrăm. Ura, victorie! Ne închinăm respectuos în micul monument islamic. Cred, că a fost suprema satisfacţie a unei zile extrem de obositoare şi a reprezentat pentru noi (eu şi prof. univ. Liviu Apostol), încununarea tenacităţii, curajului şi încrederii că vom găsi şi poate...regăsi! După amiază, din nou în autocare, spre Fez, via Kenitra. Aveam să vedem tragediile lăsate de inundaţii, dar şi rezultatele remarcabile ale marocanilor din domeniile, agricol şi al infrastructurii.